Destacà com a historiador de la literatura —Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent (1941) i Impresii asupra literaturii spaniole (1946)—, com a biògraf —Viaţa lui Mihai Eminescu (1932), Viaţa lui Ion Creangă (1938) i Vasile Alecsandri (1965)—, com a assagista —Principii de estetică (1939), Estetică basmului (‘L’estètica del conte’, 1965) i Conceptul modern de poezie (1970)— però també conreà la poesia, la novel·lística —Cartea nuntii (‘El llibre de noces’, 1933) i Bietul Ioanide (‘El pobre Ioanide’, 1953)— i escriví obres de teatre.